Codul Muncii asigură tuturor salariaților care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României, inclusiv ​​cetățenilor străini cu contract individual de muncă, dreptul la egalitate de șanse și de tratament, demnitate, sănătate și securitate în muncă.

Codul Muncii interzice hărțuirea bazată pe criteriul de rasă, cetățenie, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare cu HIV, opțiune politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată (art. 5). 

Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare interzice hărțuirea, inclusiv hărțuirea morală, și sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv (art. 2(5)).

Potrivit acestei Ordonanțe, angajatorii au obligația de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii și combaterii actelor de hărțuire morală la locul de muncă (art. 2(5^5)).

Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați interzice hărțuirea pe criteriu de sex, inclusiv hărțuirea sexuală și hărțuirea psihologică (art. 4 și 4(d^1)), definind hărțuire ca „situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor” (art. 4(c)).

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 202/2002, angajatorii sunt obligați să ia măsuri în vederea combaterii și eliminării discriminării bazate pe criteriul de sex (art. 4 și 5).

Codul Penal incriminează hărțuirea atunci când aceasta constă în fapte repetate de urmărire, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau alte locuri frecventate, sau în efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță care cauzează temeri (art. 208(1)).

Codul Penal interzice și hărțuirea sexuală, înțeleasă ca „pretinderea în mod repetat de favoruri de natură sexuală în cadrul unei relaţii de muncă sau al unei relaţii similare, dacă prin aceasta victima a fost intimidată sau pusă într-o situaţie umilitoare” (art. 223(1)).

Angajatorii sunt obligați prin lege să ia măsuri pentru prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă.

Potrivit legii, angajatorii trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor mecanisme confidențiale și eficiente de raportare și soluționare a plângerilor privind hărțuirea. Află care sunt aceste mecanisme în firma sau organizația în care lucrezi și urmează procedura de raportare. Este recomandat ca sesizarea să fie făcută în scris, urmând, dacă se poate, căile de comunicare oficiale, pentru a avea un istoric clar al reclamației și a modului de soluționare (sau nesoluționare) al acesteia.

Dacă reclamația nu ți-a fost soluționată eficient, în timp util, sau ai dubii cu privire la aplicarea justă a procedurii de reclamare și/sau soluționare a cazurilor de hărțuire puse la dispoziție de către angajator, poți face plângere la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

În fiecare județ, și în municipiul București, există un Inspectorat Teritorial de Muncă care controlează aplicarea reglementărilor legale și poate sancționa angajatorii care nu respectă prevederile legale.

Dacă angajatorii nu își respectă obligațiile de a preveni și combate hărțuirea la locul muncă, aceștia pot fi amendați. Este recomandat ca petiția să fie trimisă în scris prin platforma Inspecției Muncii sau trimisă prin email (vezi aici model de reclamație) astfel încât acesta să fie înregistrată oficial (salvează numărul de înregistrare).

Dacă dorești să faci petiția în persoană la sediul ITM, pregătește un istoric scris al faptelor de hărțuire și, eventual, al pașilor pe care i-ai urmat pentru contestarea actelor de hărțuire la locul de muncă. Asigură-te că primești număr de înregistrare pentru petiție. Petiția nu poate fi anonimă, însă poți cere inspectorilor ITM să îți păstreze anonimatul atunci când se adresează angajatorului reclamat.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate sancționa angajatorii sau anumite persoane atunci când este sesizat cu privire la fapte de hărțuire. Sancțiunile pot consta în advertisment sau amenzi.

Ca petiția către CNCD să fie admisă este important să arăți că hărțuirea s-a manifestat ca formă de discriminare, pe baza unui criteriu protejat identificat în Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (art. 2(5[1] ).

Petiția poate fi depusă pe site-ul CNCD în termen de un an de la data săvârșirii faptei de discriminare/hărțuire sau de la data la care ai luat cunoștință de ea. Petiția nu poate fi anonimă. CNCD poate sancționa contravențional angajatorul dar nu poate înlătura consecințele faptelor de discriminare/hărțuire (precum plata salariilor, reangajarea în cazul concedierii nedrepte sau anularea unui raport nedrept al comisiei de disciplină). Aceste lucruri pot fi solicitate doar în instanța de judecată.

Pentru a sesiza CNCD nu ai nevoie de avocat.

Pentru apărarea drepturilor tale, precum în cazurile de hărțuire la locul de muncă, poți sesiza instanța cu o cerere de chemare în judecată împotriva angajatorului sau persoanei hărțuitoare. Litigiile în materia dreptului muncii sunt scutite de taxa de timbru. Spre deosebire de ITM sau CNCD, în cazul constatării încălcării unor drepturi, instanțele civile pot să acorde despăgubiri victimei pentru daune morale suferite în urma hărțuirii. 

În cazul în care nu reușești să faci față cheltuielilor pe care le presupune declanşarea şi susţinerea unui proces civil, poți solicita asistenţă judiciară pentru plata onorariului avocatului sau a traducătorului/interpretului folosit în cursul procesului, în condițiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Valoarea acestui ajutor este limitată (art. 7).

Doar persoanele care au domiciliul sau reședința obișnuită în România (sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene) și al căror venit mediu net lunar pe membru de familie este sub 600 lei, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, pot beneficia de ajutor public judiciar (art. 8. Vezi model de cerere pentru ajutor public judiciar aici).

Indiferent de calea, sau căile, pe care vrei să o/le urmezi pentru a contesta actele de hărțuire, e recomandat să strângi dovezi ale actelor de hărțuire. Acestea pot varia de la screenshot-uri de mesaje sau email-uri și înregistrări până la istoricul cerințelor de stopare a hărțuirii (către hărțuitor și/sau angajator), scrisori medicale (în cazul în care hărțuirea a cauzat un prejudiciu sănătății fizice și/sau mentale) sau declarații ale martorilor

Încearcă să găsești pe cineva de încredere căreia poți să îi relatezi experiențele prin care treci.